Error 99

You know what bother me most?
that the most photo magazines (glossy, nice, full of commercials) didn't say a word about the awkward thing about bugs and all shit you can find in a camera, especially in canon stupid cameras.

for instance, Error 99, which I encountered myself and it is the most annoying thing for a damn photographer.

the fact is that the big companies throw away on the markets a lot of products they did not try and tested sufficiently, and you get some shits like Error 99 on stupid japanese cameras. never trust what you read on magazines, and commercials, until you test a camera or product or piece of machinery for years.

good luck!

Succes. Fiti emblematici nu doar pe fund!

succes!

Fiti niste fotografi emblematici!

emblema nu doar pe fund!.

Folosirea focalizarii selective

O alta decizie importanta pe care o faci cind o poza este cit de mult din scena va fi focalizat. Daca fotografiezi un peisaj, poti vrea ca totul sa fie focalizat, cind fotografiezi o persoana, sau un grup de persoane, nu vrei ca fundalul sa distraga de la importanta subiectului.

Daca ai o camera capabila de a captura imagini in modul de prioritate diafragma, determina cit de mult din scena este in aparenta focalizare, (cunoscuta ca profunzime) prin alegerea unui f – stop corespunzator.

Daca ai o camera point – and – shoot, poti determina cit de mult din scena se afla in focalizare, prin alegerea modului corect de fotografiere.

Pentru mai multe informatii despre f-stop si profunzime poti vedea capitolul 2.

Determinarea profunzimii

Fig. 3- 2. Foloseste o diafragma MICA sau modul Piesaj cind fotografiezi peisaje.

1. Comuta in modul de fotografiere prioritate DIAFRAGMA.
2. analizeaza scena prin vizorul camerei sau vizorul LCD.
3. roteste comanda de pe camera care seteaza f – stopul. Selecteaza f – stop de f/11, sau mai mare (diafragma mai mica) cind fotografiezi un peisaj, dupa cum se arata in fig. 3-2. Selecteaza cel mai mic numar f-stop (diaframa mare), cind fotografiezi o persoana dupa cum se arata in fig. 3-3.
4. daca fotografiezi cu o camera point – and – shoot care nu are modul prioritate diafragma, comuta in modul peisaj, pentru a mentine un DOF mare al cimpului; comuta in modul portret pentru a mentine un DOF subtire, cind doar principalul subiect este focalizat.

Evitarea distorsionarii de lentila

Un obiectiv cu zoom este un lucru minunat. Iti da libertatea de creatie de a compune o scena dupa cum vrei sa o ajustezi.

Totusi, cind nu e folosit corect, un obiectiv cu zoom poate ruina o imagine altfel placuta.

Spre exemplu, cind fotografiezi o cladire, fotografii incepatori au tendinta de a se apropia cit de mult posibil si apoi sa faca o micsorare pentru a prinde toata cladirea in cadru. Aceasta poate duce la distorsiuni deoarece liniile paralele vor apare convergente ca in figura 3-4. pentru a evita distorsiunea este cel mai bine sa te indepartezi de cladire si apoi sa faci o marire pentru a prinde compozitia dorita, dupa cum se arata in fig. 3 – 5.

Truc

In conditii de iluminare redusa, camera ta poate avea dificultati de a stabili focalizarea. Tintind o mica lanterna stilou la centrul tau de interes, te va ajuta sa stabilesti focalizarea in acea parte a scenei. Fig. 3-4. imaginile tale vor fi distorsionate daca selectezi lungimea focala gresit. Alege distanta focala corecta.

1. examineaza scena prin vizor sau monitorul LCD.
2. cind previzionezi scena, fii atent la liniile verticale. Daca ele apar convergente in vizor indeparteaza-te de scena.
3. mareste pentru a obtine compozitia dorita.
4. fa fotografia.

Fig. 3-5. indeparteaza-te de scena si mareste pentru a captura imaginea fara distorsiuni.

Truc:

Daca inclini camera pentru a face o fotografie unei cladiri inalte, imaginea ta poate sa fie distorsionata, intrucit liniile la partea de sus a fotografiei pot converge.

Aceasta distorsiune poate fi de dorit pentru imagini artistice. Totusi, daca vrei o redare veridica a scenei, indeparteaza-te pina cind toata cladirea este vizibila in vizor, in timp ce tii camera paralela cu solul.

fotografiaza ca un profesionist

Oricine poate sa faca o fotografie prin indreptarea camereai catre ceva si apasa butonul de declansare. Totusi, pentru a face o fotografie buna, este necesara putina indeminare, gindire si creativitate. Exista citeva reguli verificate in timp pentru a face fotografii. In acest capitol, vei invata unele din aceste reguli, ca si alte tehnici pentru a face fotografii ca un profesionist.

Fa fotografii ca un profesionist

Cind devii indeminatic cu camera ta si cu comenzile acesteia, vei fi pregatit sa faci fotografii la urmatorul nivel. Poti sa faci fotografii impresionante irezistibile cu camera ta digitala bune pentru inramat. In acest capitol vei invata citeva tehnici pentru a face imagini cu o calitate profesionala.

Compune fotografia

1. examineaza scena prin vizor sau monitorul LCD.
2. fii atent la orice problema evidenta, cum ar fi bidoane de gunoi, in fundal. De asemenea, cauta copaci sau stilpi de telefon care apar ca si cum ar creste din capul subiectului. Daca ai timp, misca-te in jurul scenei si fotografiaza din citeva unghiuri. Daca ai biceiul de a observa orice este in vizor, se vor imbunatati aptitudinile de compozitie si pozele tale vor deveni mai profesionale. Dupa un timp, observarea detaliilor subtile va deveni a doua ta natura.
3. imagineaza-ti o retea de 9 patrate si plaseaza-ti centrul de interes unde se intersecteaza 2 linii de retea. Aceasta e cunoscuta ca regula treimilor. Imaginea din figura 3-1 e compusa cu violoncelistul in centrul de interes.
4. focalizeaza-te pe centrul de interes. Pentru mai multe despre focalizare vezi capitolul 2.
5. fa fotografia.

Fig. 3-1. compune-ti fotografia pentru a conduce ochiul catre centrul de interes.

Truc

Orice regula este facuta pentru a fi incalcata. Inainte sa faci o fotografie, examineaza scena din mai multe puncte de statie pentru a determina cea mai buna compozitie. In cele mai multe cazuri, regula treimilor este mdoul de solutionare, dar, alte imagini sunt mai bune cind faci poza de-a dreptul (direct). Daca ai loc destul in cardul de memorie, fotografiaza aceeasi scena din mai multe unghiuri diferite.

Pasi rapizi

Corespondenta intre compozitie si scena.

Fotografii incepatori arareori se gindesc sa roteasca camera. Totusi, daca subiectul e vertical, rotirea camerei cu 90º va da cea mai interesanta compozitie. Spre exemplu, daca fotografiezi o cascada, inalta, sau faci un portret cap + umeri, rotirea camerei cu 90º cunoscuta ca modul portretm garanteaza o imagine mai interesanta.

Pozitiile camerei

1. analizeaza obiectele din scena.
2. roteste camera cu 90º daca subiectul tau e vertical.
3. aceasta imagine prezinta cascada Bridal Veil, din Parcul National Yosemite, fiind fotografiata cu o camera rotita la 90º.

Truc:

Poti de asemenea, folosi parti ale scenei pentru a compune fotografia. Spre exemplu, liniile orizontale convergente pot fi un element ideal pentru a atrage privitorul in scena, dupa cum se arata in ilustratie.

Display-ul pentru informatie

-       Cele mai multe camere compacte semnaleaza astfel de informatii cum ar fi „flash in functiune”, si „subiectul focalizat”, ca si arata corectia de paralaxa si zona de autofocus.

-       SLR – urile manuale prezinta diafragma si viteza de declansare la marginea ecranului. SLR – urile avansate arata informatii cum ar fi: comprimarea (ignorarea expunerii).

-       Data este adesea repetata, cu informatii privind numarul de cadre ramas, prezentat pe panoul de afisare de la partea superioara a corpului.

Trucuri si secrete

-       Un ocular de cauciuc al vizorului este un accesoriu ieftin si util, pentru vizorul unui SLR. El previne lumina laterala ca sa intre in ocular.

-       Practica compozitia pozelor fara a face poze. Poti invata mult daca privesti prin vizor si observi ce se intimpla cind schimbi unghiul si punctul de vizare.

-       Nu insista pe formatul orizontal sau vertical, cadrul complet al pozelor. Unele poze pot fi imbunatatite cu o incadrare patrata. Ignora partea cadrului pe care o tai in poza finala.

-       Cind faci poze la un subiect cu o miscare rapida, incearca sa folosesti camera cu amindoi ochii deschisi.

-       Unii iau o vedere mai larga a scenei si altii vad o parte care va apare in poza.

-      

HISTOGRAME SI NIVELURI

O histograma este un simplu grafic cu coloane. In fotografia digitala, o scala standard pe 8 biti de la 0 la 255 prezinta 256 coloane de la negru pur (0) in stinga pina la alb pur la dreapta (255) si in mod normal, in displayurile de pe camera si din Photoshop sunt reproduse impreuna astfel ca sa poata fi reunite si sa nu existe intreruperi in grafic.

Stralucirea pixelilor, este reprezentata de-a lungul abscisei pe axa X, in timp ce numarul de pixeli care contine o anumite ton este reprezentat pe axa Y.

In toate stadiile fluxului de lucru al fotografierii, aceasta este singura reprezentare de interes maxim a calitatii tonale a unei imagini. In Photoshop apare ca o paleta (Windows > Histograms) si ca un dialog de ajustare a imaginii (Imagine > Adjustments > Levels).

O fotografie rezonabil expusa (adica fara probleme) are o distributie placuta neteda a formei histigramei, cu un virf aproximativ la mijlocul si este retezata spre stinga si spre dreapta; aceste cozi aproape ating dar nu se cad abrupt la margini.

De regula, de prima data cind o fotografie digitala este deschisa pe ecran mergi imediat in Levels pentru a verifica distributia tonurilor.

Intradevar, pentru orice imagine care nu este Raw, aceasta este una din primele stadii pentru optimizare.

In afara situatiilor in care nu cauti un efect tonal special, cum ar fi un efect plat cu tonuri limitate (spre exemplu un peisaj delicat intr-o zi cetoasa), sau un tratament grafic cu nota ridicata (spre exemplu o fotografie de moda) care deliberat trebuie albite tonurile pielii pentru a pune in evidenta buzele si ochii, atunci procedura cheie din Levels este de seta punctele de negru si alb.

Aceste intinderi sau comprimari ale domeniului tonal, asigura ca astfel ca cele mai intunecate umbre sunt localizate aproape de negru, si cele mai stralucitoare accente (exclusiv sursele de lumina sau reflexiile spectrale) sunt aproape de alb.

Spunem aproape pentru ca este de regula necesar sa se seteze aceste limite mai putin decit albul sau negrul pure.

Dupa aceasta operatie care tinde sa umple scala cu domeniul valorilor tonale, poti folosi sliderul MID POINT gri pentura face 2 lucruri.

Unul din ele este de elimina orice aspect de culoare. Pentru a face aceasta, fa un click pe punctul gri (chopper gri) pentru a il activa, apoi fa click pe un punct din imagine care stii ca trebuie sa fie neutru sau care ai vrea sa fie neutru.

Al doilea lucru este de a ajusta stralucirea. Intradevar, ceea ce ajusteaza este gamma, relocind tonul de mijloc (128) intr-o pozitie mai intunecata sau iluminata.

Toate celelalte tonuri sunt trase in pozitie automat, dar punctele de capat ramin aceleasi.

Ca regula generala, mutati butonul Midpoint spre centrul masei histogramei. Totusi e mai multa flexibilitate daca faci aceasta in Curves.

Poate este util sa muti catre acest dialog pasul urmator in optimizare, unde poti folosi de asemenea dropperul de punct de gri, pentru a inlatura abaterea de culoare.

camera Raw plug – in, nu trebuie sa faci nici o ajustare in

Notati faptul ca daca ai deschis si ajustat o imagine Raw in Levels, si poate nici in Curves.

Erorile si imbunatatirile vizorului

-       una din cele mai comune erori legate de vizor este sa de a nu include in el parti importante ale subiectului. Problema opusa, este de a sta prea in spate, facind totul prea mic, si, de asemenea, sa incluzi o masa sau numar de detalii nedorite.

-       Considerind ca utilizezi ocularul de la un vizor corect, si permitind paralaxa, daca e necesar, este o idee buna sa umpli cadrul cit se poate de mult.

-       Priveste la cit de neimportante dar importante sunt obiectele din prim plan sau fundalul pozei. Unele din ele pot fi de asemenea ascunse sau scoase din fotografie prin defocalizare, cind vezi intreaga scena printr-un SLR cu obiectivul complet deschis, dar pot inregistra clar, cind diafragma se inchide pentru o explunere reala.

-       Intotdeauna priveste atent prin marginile vizorului, si asigura-te ca nu creezi forme urite prin taierea dizgratioasa a obiectelor.

-       Aceasta se poate realiza cu usurinta cind parti ale cladirilor sau persoanelor sunt taiate, in raport cu cerul;

-       Include si parti inconjuratoare si detalii care adauga si nu intra in competie cu subiectul tau;

-       Desi unele erori arata rau in vizor, ele nu vor apare in poza finala. Particulele de praf, spre exemplu, de un ecran de focalizare sau in fereastra de la viewfinder, a unui compact, sunt deranjante dar neimportante;

Umplerea cadrului

-       La poza de mai sus, a acestei perrechi, elementul principal (statuia) este coplesita de catre formele inconjuratoare importante. Un punct de statie mai apropiat si folosirea mai simpla a unei forme pentru a incadra figura are un efect mai puternic, ca in versiune de deasupra.

Pozitionarea orizontului

-       Este considerata in general o slabiciune aceea de a imparti poza exact in doua cu ajutorul orizontului. Un orizont mai ridicat sau mai jos (deasupra) cu elementul principal in partea mai mare, este adesea o compozitie mai interesanta.

Deplasarea punctului de statie

-       Poza de sus are un fundal urit, cu dire de lumina care atrag atentia. Schimbind camera, mai la stinga, se modifica la un frunzis simplu (sus). De asemenea, se da un unghi diferit asupra figurilor. Un pentru un subiect in miscare poate sa se roteasca cu camera.

Linii vertical convergente

-       In perechea de poze de deasupra, versiunea din stinga, are unele caracteristici neatractive – liniile verticale, doar putin convergente, si taierea cadrului excesiv de strimta, la partea de sus a cadrului.

-       Pentru poza din dreapta, fotograful a schimbat obiectivul standard de 50 mm cu un obiectiv de 28 mm, wide angle, si s-a apropiat de cladire, si a indreptat camera in sus.

-       Daca trebuie sa inclini camera este mai bine sa te apropii si sa faci astfel din convergenta o caracteristica dinamica.

Precizia vizorului

-       Versiunea de mai sus a fost facuta cu un compact, ignorind marcila pentru paralaxa. Chiar daca ar fi fost corect incadrata, vizorul nu ar fi aratat continutul oglinzii (incluzind mina), cum este vazuta de obiectivul camerei SLR, care da precizie completa de aproape.

Limitarile sistemelor de autofocalizare

Nici un sistem de autofocalizare nu este scutit complet de greseli. Trebuie sa te asiguri ca subiectul principal este aliniat in zona de masurare a focalizarii. Dar, la majoritatea dar nu la toate camerele, iti permit sa focalizezi intr-un punct anumit, astfel ca sa poti recompune poza cu un subiect in afara zonei centrale.

Sculptura care este descentrata in poza alaturata poate cauza probleme daca nu este subiectul principal, decit daca este prima care a fost centrata, si apoi blocata focalizarea, si apoi recompusa fotografia.

Zonele cu lumini si umbre pronuntate, tipare pronuntate lumina / umbra pot duce in eroare sistemele cu autoficalizare pasiva. Sisteme cu infrarosu si US tind sa focalizeze pe gardul din poza. Autofocalizarea pasiva poate fi pacalita de tipare repetitive sau de obiecte cu contrast scazut, sau esueaza in lumina slaba. Sistemele active se pot reflecta inapoi in sticla daca se fotografiaza printr-un geam si dau setari gresite. Ele nu pot masura subiectele mai milt decit la citiva metri distanta.

Trucuri / secrete

-       daca camera dvs. Focalizeaza pe zone sau scala de distanta, judecati si masurati distantele. Invatati cit de mare arata un cap in vizor la anumite distante.

-       Un ecran cu imagine scindata divizind imagine orizontal ajuta la focalizarea cu liniile verticale. Pentru subiectele orizontale, intoarceti temporar camera.

-       Aveti grija la camerele cu autofocus pentru a pozitiona subiectul principal corect pentru focalizare.

-       Unele camere cu autofocus ieftine sunt prea lente pentru ca sa se ajusteze la pozele pentru subiecte cu actiune rapida.

FOLOSIREA VIZORULUI

Vizorul este cel mai important reglaj al camerei. La nivelul elementar, el este prevazut pentru a asigura ca sunt incluse toate elementele importante ale subiectului. La un nivel mai avansat, se poate considera ca la zona de lucru a fotografului, pentru a realiza fotografia. Daca un fotograf prduce fotografii care sunt puternice in conceptie si imaginative, se va incepe prin alegerea unei camere ca un vizor care va fi confortabil pentru a lucra cu el, si nu va forma o bariera intre fotograf si subiectul sau.

Incadrati poza cu precizie

Pentru a fi sigur ca vizezi corect cu camera, trebuie sa vezi toate cele patru colturi ale pozei tale, la momentul in care te uiti prin vizor.

Cu unele compacte poti sa nu vezi liniile cadrului alb, „anulate”, deloc, decit daca ochiul este centrat si aproape de gaura pentru ochi (ocular).

Cind folositi un SLR, poti de asemenea, sa vezi clar orice semnale de expunere sau instrumente de focalizare pe vizor.

Daca porti ochelari, poate fi mai bine sa ii scoti, si sa folosesti o sticla optica, element de corectie al vizorului in locul ocularului.

Unele camere avansate au oculare focusabile. Ele, de asemenea, iti permit sa schimbi ecranul de focalizare si uneori vizorul, insusi, astfel incit sa alegi combinatii care ti se potrivesc cel mai bine.

Cind se fotografiaza cu un compact, asigura-te ca folosesti marcile (semnele) de paralaxa, dar pozitiile separate ale vizorului si obiectivul poate impiedica alinierea foarte precisa a subiectelor foarte apropiate si distante.

Instrumente de focalizare manuala

Pentru subiectele la departare poti ghici setarea focalizarii pentru a face pe o scala de distanta indicata pe un inel, in jurul obiectivului camerei sau pe camerele vechi, se alege simbolul corespunzator.

Dar, focalizarea e mai precisa daca poza din vizor apare clara, cind obiectivul este corect setat. SLR – urile permit sa vezi ajustarile de focalizare cu schimbarea detaliilor subiectului pe intregul ecran de focalizare. Pentru extraclaritate, un aranjament al prismei centrale se rupe ca parte a imaginii de pe ecran, daca obiectivul nu e corect setat. Aceasta, si inelul microprismei sunt de ajutor daca porti ochelari.

Scale de distanta

Scalele de distanta pina la subiect sunt uniforme pentru toate obiectivele SLR. Distanta de focalizare tipica cea mai apropiata este 0,45 m. Obiectivele, de asemenea, arata si DOF.

Scala de simboluri

Unele compacte arata simboluri, nu distante. Un cap si umeri indica 1,2 m, o figura de jumatate de om, 1,8 m, si un munte, infinitul (∞).

Ecranul de focalizare

Poti folosi intregul ecran de focalizare al SLR (standard) pentru a vedea subiectele la diferite distante, de camera cum apar in focalizare clara, cind se roteste inelul de focalizare. Ca o verificare suplimentara, aliniaza zona inelara cu subiectul principal. Daca poza nu e focalizata, aceasta zona centrala arata devierea liniilor verticale si detaliile se licaresc cu microprisma inconjuratoare. Ambele efecte dispar cind se focalizeaza cu precizie. O parte din aceste auxiliare pentru focalizare se atenueaza la diafragme mici ale obiectivului.

Folosirea autofocusului

Autofocusurile sunt ideale cind ai un subiect imobil, activ, copii sau animale, spre exemplu, in compozitie, in centrul ecranului. Ele te lasa sa te poti concentra la expresiile faciale sau compozitia globala. Daca camera are „Prioritate de focalizare”, nu va fi posibil sa se elibereze declansatorul pina cind subiectul (central) este focalizat. Totusi, daca ai un SLR cu autofocus, este valabila posibilitatea de a alege focalizarea manuala, de asemenea. Prin controlul propriu, poti compara efectele vizuale ale focalizarii in primul plan, in distanta medie, sau fundal, inainte de a decide cum sa fotografiezi.

Indicator in focalizare

Unele forme de dispozitiv de semnalizare „focalizat”, sunt localizate in cadrul vizorului, la majoritatea compactelor cu autofocus si SLR – uri. Aici, mai sus, o dioda, colorata straluceste. Cind imaginea din zona de masurare este la claritatea maxima. Daca subiectul este prea aproape, si obiectivul de defocalizat, sau conditiile confuzioneaza sistemul, semnalul pilpiie in schimb.

Folosirea controlului focalizarii

Obiectivul camerei tale trebuie sa aibă distanta corecta fata de film pentru a produce o imagine clar focalizata. Cu cit e mai aproape subiectul, totusi, cu atit mai mult va trebui sa maresti distanta obiectiv / film.

La camerele compacte foarte elementare, obiectivul poate fi cu „focala fixa”, insemnind ca este permanent la o setare de compromis pentru a acomoda atit subiectele apropiate cit si cele departate.

Alte compacte si toate SLR – urile au focalizare ajustabila. Camerele manuale ajustabile frecvent permit focalizarea uzuala prin vizor cu ajutorul a diferite instrumente.

Camerele cu autofocus (AF) au mecanisme care pot focaliza automat pentru orice parte a scenei care este cuprinsa in vizorul camerei, atunci cind apesi butonul de declansare.

Avantajele focalizarii

O camera cu distanta focala fixa este ieftina si usor de folosit. In cele mai mult cazuri, obiectivul este setat sa inregistreze clar totul de la outputul indepartat pina la aproximativ 2m de la camera.

Cu aceste camere, obiectivul are o diafragma maxima mica, si o lungime focala a lentilei scurta pentru a maximiza DOF – ul (vezi mai sus).

Dar sunt momente cind vrei parti importante din prim plan ale fotografiei si sa fie mai clare decit detaliile de la distanta.

Un fundal poate deveni prea accentuat daca este tot atit de clar ca si restul.

Fundalul poate fi inadecvat, si de aceea trebuie reprimat. Focalizarea selectiva sau diferentiala este mod eficace de a accentua un element ales intr-o scena, in defavoarea altuia. Doar un obiectiv cu focalizare ajustabila iti da acest control si iti permite sa focalizezi pe subiecte la distante minime mai aproape decit un obiectiv fixat.

Focalizarea manuala

Cel mai fundamental elementar sistem de focalizare consta dintr-o distanta pina la subiect sau o scala cu simboluri (la camerele compacte simple).

Setarile apar pe un inel de focalizare, in jurul obiectivului si uneori de asemenea in interiorul vizorului.

Cu practica si indeminare, se pot judeca setarile de la distantele cele mai apropiate cu un spatiu mic de manevra (eroare).

Toate camerele reflex permit focalizarea vizuala. Imaginea vizuala in vizor de schimba cind modifici setarile obiectivului, facind focalizarea mai precisa si clara.

Autofocalizarea

Aceasta facilitate este prevazuta la cele mai multe compactele cu pret mediu sau ridicat, si cele mai avansate SLR – uri.

Cu un compact, partea centrala a scenei care este fotografiata este vazuta din 2 ferestre de deasupra obiectivului. Sistemul utilizeaza un motor pentru a deplasa obiectivul camerei in fata si in spate cind incepi sa apesi butonul de declansare. In acelasi timp, vederea din una din ferestre este scanata si comparata cu cealalta. Cind ambele imagini converg, un detector face ca lentila (obiectivul) sa se opreasca, focalizarea obtinindu-se, si se permite actionarea declansatorului.

Intr-un SLR, o parte mai mica centrala, a oglindei reflex, interne, care este pozitionata direct in spatele obiectivului camere, separa imaginea subiectului pe senzori electronici, pozitionati la baza camerei. Acesti senzori opresc motorul de focalizare al obiectivului cind detecteaza ca imaginea este clara. Cele mai multe camere compacte si SLR-uri lucreaza cu un sistem de autofocus „pasiv”, detectind focalizarea corecta, prin potrivirea formelor zonelor de lumina si de intuneric din cele doua imagini.

Obiectiv cu focalizare fixa

Un obiectiv cu focalizare fixa arata detaliile de departe mult mai clare dcit obiectele din imediata apropiere. Pentru a face mai clara zona din scena de mai sus, trebuie sa fotografiezi mai din spate (casa nu apare nefocalizata).

Obiectivul ajustabil

Folosind o camera cu focalizare ajustabila, ti se permite sa te concentrezi atentia in primul plan. Pentru rezultatul de mai sus, obiectivul a fost setat la 1,2 m, „cap si umeri”, pe o camera cu simboluri. Focalizarea diferentiata iti da un puternic efect de profunzime.

Focalizarea diferentiata isi da un puternic efect de profunzime.

Totusi, e posibil sa esuezi in cazul unor subiecte slab iluminate, unele compacte folosesc in loc un sistem „activ”.

Acesta lucreaza in acelasi mod ca si o telecomanda de televiziune, proiectind un fascicul de infrarosii sau ultrasunete pentru a se reflecta de la subiect inapoi la fereastra detectorului.

Un sistem activ este necesar pentru a focaliza automat cind se face fotografierea cu flash in lumina slaba sau in intuneric.

Unele camere compacte incorporeaza atit sisteme pasive cit si active, pe cind SLR – urile cu autofocus folosesc flash-uri externe speciale, care transmit infrarosii sau ultrasunete pentru a asista sistemul de autofocalizare al camerei.

Schimbarea obiectivului

Folosind diferite obiective, diafragma este setata laf8 si distanta de subiect este de 4,5m.

Un obiectiv telephoto de 135 mm este cu focalizare clara de la 4,3 la 4,8 m, doar 0,4m.

Un obiectiv de 50mm da 3,3 – 10 m, un cimp clar de 6,7m.

Un obiectiv de 28 mm, cimpul clar este de la 1,8 m la infinit.

Citirea DOF

DOF la un obiectiv tipic de SLR este localizat sub scala de distanta. Diamantul indica distanta real focalizata, si numarul f in stinga si in dreapta arata limitele DOF la fiecare diafragma. DOF se extinde de la citiva inci (la f2) la citiva metri (la f16), baza.

Vizualizarea DOF

Obiectivele cu ajustarea focalizarii si diafragma variabila de regula arata DOF pe o scala.

Retineti ca la un SLR se vede imaginea cu obiectivul la cea mai mare diafragma. Stabilirea unei diafragme mai mici, nu are efect pina cind nu se apasa declansatorul, astfel ca poza ta poate avea un DOF mai mare decit te astepti sau iti doresti.

Se poate vedea aceasta inainte de a face fotografia daca camera dvs. are buton de previzualizare.

Dcaca acesta este apasat, diafragma se schimba pina la marimea care va fi valabila cind se face poza, si iti va permite sa vezi cit de clar e rezultatul final.

Distanta hiperfocala

Exista o metoda de a maximiza DOF la orice diafragma, pentru subiectele aflate la distanta, cum ar fi peisajele.

Daca iti setezi focalizarea la infinit (∞) si apoi fotografiaza la aceasta, cu o diafragma spre exemplu f16, DOF se extinde de la orizont la aproximativ 5m in fata (vezi dedesubt).

Acest punct de apropiere se numeste distanta hiperfocala pentru diafragma de f16.

Daca refocalizezi, pentru distanta hiperfocala, peisajul va fi tot clar, la orizont, dar cel mai apropiat obiect clar va fo doar la ½ din distanta hiperfocala, 2,5m.

Maximizarea DOF

Aceasta fotografie, de pe pagina de alaturi, foloseste DOF pentru a da detalii clare de la o distanta indepartata pina la aprox. 0,8 m fata de obiectiv.

Fotograful a folosit un obiectiv cu un unghi mare, wide angle, la f22. El a pus focalizarea astfel ca la f22, pe scala DOF, sa poata citi la infinit.

A fost setat obiectivul la distanta lui hiperfocala pentru f22. in lumina puternica, poti de asemenea seta DOF vizual.

Focalizati o treime in zona daca se vede cu claritate (cel mai apropiat loc din punctual de stationare).

Apasati butonul de preview si priviti DOF care se extinde cind se reduce diafragma.

Diafragma si camera cu autoexpunere

Setarea camerelor pentru autoexpunere (AE) tinde sa dea un DOF mai mare la subiectele stralucitoare. Aceasta deoarece sistemul selecteaza o diafragma mica a obiectivului si un declansator mai rapid, in lumina puternica pentru a evita supraexpunerea.

Insa, daca se vrea mentinerea unei anumite diafragme din cauza ca produce un anumit DOF, camera va permite sa fie selectat modul “Prioritate diafragma”.

Sistemul AE va realiza schimbarea doar a setarilor declansatorului, pentru a tine seama de diferite nivele de lumina, lasind diafragma nemodificata.

Camerele simple cu diafragma fixa

Unele compacte au diafrgma fixate, frecvent de apriximativ f5,6.

Avind obiectivul setat de producator sa focalizeze la aproximativ 3,5 m, f5,6, tipic apare un DOF intre 2m si infinit, si totul intre acestea va avea claritate.

Alegeri pentru DOF

Tehnicile de focalizare depind de subiect si iluminare. Aceasta fotografie puternic iluminata cistiga detaliu printr-un DOF extrem de mare.

Dar, in lumina plata, noroasa, limitarea zonei de claritate pina la satul din depărtare poate fi cea mai buna metoda de a sublinia distanta.

Trucuri si secrete

-       subiectele apropiate întotdeauna au cel mai superficial (subţire) DOF, dar uneori iţi poţi schimba poziţia pentru a face ca elementele importante din fotografie sa fie mai egale in distanta fata de camera.

-       DOF normal se extinde mai departe in spatele locului unde focalizezi, decit in fata ta.

-       La utilizarea unui SLR aplicaţi o rutina de a verifica compoziţia la diafragma aleasa, folosind butonul de examinare, daca ai suficient timp.

-       Este dificila crearea unui DOF superficial in lumina puternica, sau folosirea de film rapid, din cauza necesitatii unui diafragme mici pentru a evita supraexpunerea. Folosirea filtrelor ND sau de polarizare reduce lumina si permite o diafragma mai mare.

-       DOF pe ecranul de focalizare al SLR întotdeauna arata puţin mai mare decât in poza cu mărimea finala.